Dilema SUA: Poate fi justificată asasinarea lui Vladimir Putin? Scurtă istorie a tiranicidului

Senatorul american Lindsey Graham a fost printre cei care au sugerat asasinarea președintelui rus Vladimir Putin ca urmare a invadării Ucrainei. Administrația Biden a negat imediat că ar avea asemenea planuri. Însă este vreodată acceptabilă asasinarea unui tiran?, întreabă The Conversation.

Vladimir PutinFoto: Alexei Druzhinin / Sputnik / Profimedia

În 2003 invadarea Irakului a început cu lovituri de „decapitare” menite să îl ucidă pe Saddam Hussein. În Libia, o dronă a Statelor Unite a fost implicată în lovitura aeriană care a dus la moartea lui Muammar al-Gaddafi în 2011.

Informațiile potrivit cărora Vladimir Putin ar fi „extrem de paranoic” în ceea ce privește asasinarea sa nu sunt tocmai surprinzătoare.

Asasinarea lui Vladimir Putin și dreptul internațional

Începând cu al Doilea Război Mondial și Procesele de la Nürnberg, cultura internațională în materie de jurisprudență a fost de a-i judeca pe tirani, nu de a-i ucide.

Asasinarea unor șefi de stat este de asemenea interzisă de Convenția de la New York, încheiată în 1973, care vizează „persoanele protejate la nivel internațional”. Ea este interzisă și de legile războiului, redactate pentru prima dată în secolul XIX.

Statele Unite au interzis în mod specific asasinatele prin regulile sale de purtare a războiului încă din 1863 și, începând cu 1976, fiecare președinte american a reafirmat ordine executive împotriva asasinării unor lideri străini.

Asasinatele ce vizează șefi de stat rămân evenimente rare, doar 10 lideri fiind asasinați de către un stat străin între 1875 și 2004

Filosofia juridică a tiranicidului

În jurul subiectului tiranicidului – uciderea unui conducător ilegitim, opresiv și/sau agresiv pe plan intern sau în străinătate – există o zonă gri uriașă.

Figuri impozante ale jurisprudenței clasice (sau filozofiei legale) precum Hugo Grotius sau Emer de Vattel susțineau că tiranii sunt „dușmani comuni ai umanității” care ar trebui tratați ca pirații.

Dar subiectul țintirii unor asemenea tirani în conformitate cu dreptul internațional este oarecum confuz, existând atât argumente pro, cât și contra.

Știm de asemenea că asasinatele au efecte substanțiale asupra stabilității la nivel național și internațional.

John Locke, considerat părintele liberalismului clasic (FOTO: Wikipedia)

Filosofia politică privind asasinarea unui conducător

În gândirea politică au existat de-a lungul istoriei cel puțin 3 abordări diferite privind tiranicidul.

În Grecia și Roma Antică dacă un conducător era dăunător el era considerat o țintă legitimă care putea fi detronată violent. În „Republica”, de exemplu, Platon condamnă tirania ca fiind cea mai degenerată crimă politică.

În „De Officiis”, Cicero susține că tirania este o molimă asupra trupului politic care, deoarece rănește restul corpului, ar trebui eliminată.

În perioada medievală unii filozofi au justificat supunerea completă față de rânduirea lui Dumnezeu, inclusiv în fața tiraniei. Însă teologi precum Toma de Aquino și reformatori protestanți precum Martin Luther și Jean Calvin au argumentat că indivizii privați au un mandat tacit privind tiranicidul când niciun alt mijloc de a scăpa comunitatea de tiran nu este disponibilă.

În perioada modernă, în special odată cu apariția liberalismului în jurul secolului XVII, a existat o mișcare de a instituționaliza un drept protector al persoanelor față de tiranie.

De exemplu, John Locke argumenta în 1689 că oamenii și-au păstrat abilitatea de a se salva de tiranie prin existența unei „puteri supreme”.

Aceste principii sunt regăsite în al doilea paragraf al Declarației de Independență a Statelor Unite și în Constituția americană, despre care vasta majoritate a juriștilor afirmă că include dreptul de a „altera sau aboli” și ridica armele împotriva tiraniei.

Constituția SUA (FOTO: Mark Rose / Alamy / Profimedia Images)

Abordarea Statelor Unite privind tiranicidul

Știm de asemenea că SUA au folosit asasinate în țări străine și probleme militare. De exemplu, un manual de antrenament al CIA din 1953 numit „Studiu privind asasinarea” poate fi găsit ușor printr-o căutare online.

Din 2001 SUA a ucis peste 4.000 de ținte în atacuri cu drone și are liste de persoane suspectate de terorism și marcate pentru eliminare. Asasinarea din 2011 a lui Osama Bin Laden a fost popularizată de un film scris parțial de CIA.

Așadar, Statele Unite asasinează persoane, și o fac destul de des, dar poate fi vreodată justificată folosirea sa împotriva unui șef de stat străin?

O comisie a Senatului american a concluzionat în 1975 că SUA au susținut un număr de comploturi de a ucide lideri străini, negăsind însă dovezi privind o implicare directă.

În mod interesant, tocmai dilema pe care a provocat-o invazia rusească în Ucraina a fost anticipată de senatorii americani, aceștia afirmând că, în asemenea circumstanțe, folosirea asasinării ar fi compatibilă cu valorile americane.

„Această țară a fost creată de o revoltă violentă împotriva unui regim despre care se credea că este tiranic și Părinții Fondatori (disidenții locali ai acelor vremuri) au primit ajutor din partea unor țări străine […] nu ar trebui să excludem în prezent susținerea unor grupuri de disidenți care doresc să îi răstoarne de la putere pe tirani”, concluziona comisia în raportul său.

FOTO: Aris Messinis / AFP / Profimedia Images

Asasinarea lui Vladimir Putin pentru a proteja drepturile omului în Ucraina

Astăzi, justificările pentru tiranicid se învârt în jurul drepturilor omului și a celui la autoapărare.

Se poate argumenta că aceste justificări pot fi făcute în apărarea unui stat precum Ucraina și a drepturilor cetățenilor săi. Însă exact aceleași argumente pot fi folosite și pentru apărarea războiului declanșat de SUA în Irak, conflict pe care Comisia Internațională de Juriști de la Geneva și fostul secretar general al ONU Kofi Anan l-au catalogat ca fiind ilegal.

Un răspuns direct la întrebarea privind tiranicidul rămâne neclar. Una din principalele probleme legate de acesta este lipsa de predictibilitate a rezultatului.

În cazul Irakului, intervenția a dus la crearea unui focar de terorism și formarea ISIS în timp ce în Libia a permis reapariția sclaviei.

O altă teamă este că tiranicidul va duce la ascensiunea unui lider și mai rău sau la o escaladare a ostilităților și la măsuri de retorsiune.

În cele din urmă, subiectul tiranicidului nu reprezintă doar o problemă morală, ci și una complexă din punct de vedere juridic și cu repercusiuni politice îndoielnice.

La peste 2000 de ani după ce Platon a scris despre subiect, încă nu avem un răspuns categoric.

Analiză publicată de The Conversation.

Urmărește ultimele evoluții din a 32-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.

Etichete:

Distribuie articolul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on pinterest
Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole populare

Newsletter

Rămai la curent cu cele mai importante știri ale momentului.