VIDEO „Mărturisesc toate crimele”. Un soldat rus recunoaște că a executat un civil și își denunță comandanții

Daniil Frolkin, un caporal rus în vârstă de 21 de ani, recunoaște că a ucis un civil ucrainean și descrie inclusiv modul în care s-a întâmplat. „Îi spun să meargă înainte. El merge înainte. Îi spun: „În genunchi.” Și eu doar îl împușc în cap.” Mai mult, el și-a denunțat comandanții care au condus trupele ruse într-un război care „nu ar fi trebuit aibă loc”, arată jurnaliștii din Proiectul pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției.

Ce a rămas în urma rușilor în Andriivka Foto: Nicola Marfisi / Avalon / Profimedia

Armata rusă a fost acuzată de nenumărate atrocități în timpul invaziei sale în Ucraina. Multe incidente au fost documentate si acuzațiile sunt susținute de dovezi care înlătură orice îndoială. Dar o recunoaștere directă a vinovăției de către unul dintre făptuitori, în mod deschis și pe video, poate fi fără precedent.

Frolkin și alți trei militari ruși au luat parte la ocuparea satului Andriivka, la aproximativ o oră de Kiev. Zona a fost preluată de ruși în timp ce înaintau spre capitala Ucrainei în primele zile ale războiului.

Când s-au retras înfrânți, la puțin peste o lună, rușii au lăsat ân urmă sute de case distruse și jefuite, zeci de cadavre și un un telefon mobil plin de fotografii pe care le-au făcut în timp ce ocupau Andriivka.

Acesta le-a permis reporterilor de la IStories, membru al Proiectului pentru Raportarea Crimei Organizate și Corupției, să-i identifice pe Frolkin și pe ceilalți. O corespondentă s-a deplasat la Andriivka pentru a intervieva localnicii și a reconstitui detaliile crimelor comise acolo.

Apoi i-a sunat pe ruși și i-a confruntat. Unul dintre ei a negat totul, dar ulterior a sunat-o înapoi. Voia să mărturisească totul: crima, jafurile, inutilitatea întregului efort. Mai presus de toate, el a vrut să dea numele comandanților despre care spunea că sunt responsabili pentru conducerea trupelor ruse într-un război care „nu ar fi trebuit aibă loc”.

Povestea telefonului care a imortalizat fețele hoților și criminalilor ruși

La începutul lunii martie, rușii au oprit la casa unui cuplu ucrainean, Leonid și Tatiana Udod, în căutarea unui „banderovit” (liderul naționalist Stepan Bandera invocat de propaganda rusă ca fiind arhetipul fascismului ucrainean).

Rușii i-au confiscat telefonul lui Leonid Udod. Deși cuplul nu spera să mai vadă telefonul, la două luni, după ce rușii s-au retras din regiunea Kiev, telefonul a reapărut. Acesta a fost găsit de un localnic într-o casă abandonată. Cuplul a pus telefonul la încărcat și când l-au deschis au avut parte de o supriză: conținea 25 de fotografii cu patru militari ruși în diferite ipostaze în care păreau că sărbătoresc – purtând medalii, cu puști în mâini sau fumând o pipă.

FOTO Tatiana Udod si telefonul cu care s-au fotografiat soldații ruși

Folosind tehnici de investigație open-source, reporterii au reușit să-i identifice pe tineri. Toți patru — Daniil Frolkin, Dmitrii Danilov, Ruslan Glotov și Ivan Shepelenko — sunt membri ai Brigăzii 64 motorizată.

Mulți locuitori din Andriivka își amintesc fețele lor, iar acești soldați, au spus ei, au fost implicați în jafurile și haosulul general care le-a cuprins satul în acea lună groaznică.

Cu ajutorul localnicilor, jurnalista a plecat în căutarea casei din poze și găsit în cele din urmă un loc care se potrivea cu peisajul: o casă de cărămidă cu două etaje și o curte care aparținea unui bărbat pe nume Anatoly Danilenko.

Conform metadatelor, fotografiile au fost făcute pe 14 și 15 martie. După cum își amintește Danilenko, pe 13 martie el, soția sa și socrul său în vârstă de 95 de ani – un veteran decorat al celui de-al Doilea Război Mondial — au fost forțați să își părăsească casa.

Rușii au furat și medaliile veteranilor de război

Când rușii s-au retras o lună mai târziu și familia lui Danilenko a putut să se întoarcă, medaliile socrului său din cel de-al Doilea Război Mondial dispăruseră. La fel au fost două televizoare, un cuptor cu microunde, un cuptor electric și mâncare pentru pisici. Tavanul era plin de găuri de gloanțe; pereții erau murdari cu pete roșu închis – rămășițele lichiorului de cireșe de casă a lui Danilenko, bănuiește el.

Danilenko nu a mai văzut medaliile până când au apărut într-o fotografie de pe telefonul furat al familiei Udod. Frolkin, unul dintre soldații ruși, le purta la gât. Într-o altă imagine, tovarășul său, Glotov purta puloverul lui Danilenko.

Nu doar familia Danilenko a avut de-a face cu jafurile – mulți locuitori din Andriivka au fost jefuiți de alimente, aparate de uz casnic, vehicule și alcool. Vecinii familiei Udod au pierdut două scutere, o bicicletă, un laptop și un ferăstrău. Pe lângă telefonul mobil furat, soților Udod li s-a furat și mașina, o Lada veche, gri.

Tatiana îl recunoaște pe „roșcat” din fotografiile de pe telefonul soțului ei: Daniil Frolkin.

Mai mulți săteni își amintesc că au văzut Lada familiei Udod condusă în jurul satului de soldații ruși. Unii spun că au văzut cum mașina a fost folosită pentru a transporta bărbați care mai târziu au fost uciși sau au dispărut.

Rușii din Andriivka nu conduceau doar Lada. O altă locuitoare, Tatiana Tkachenko, își amintește că soldații au furat un jeep pentru o plimbare prin sat și l-au izbit de peretele unui bloc de apartamente.

Alți locuitori din Andriivka îl recunosc și ei pe Danilov în fotografii, amintindu-și că colegii săi soldați i s-au adresat drept „Lunetist”.

„Au luat totul de la oamenii de aici”, își amintește pensionara Nadezhda Savran. „Vecinul meu Vovka avea un ferăstrău pentru tăierea lemnului. Un fierăstrău de import, mic, îngrijit. L-am văzut pe unul dintre ei plimbându-se cu el după aceea.”

„Vovka” – Vladimir Pozharnikov – a pierdut mai mult decât ferăstrăul în timpul ocupației. A fost împușcat și ucis de ruși.

Morții din Andriivka

La sfârșitul lunii februarie, la scurt timp după ce a început invazia, un tanc rus a derapat de pe șosea și a lovit un gard din spatele unei stații de autobuz de pe strada principală din Andriivka. Sătenii s-au pus pe treabă furând muniție și echipament și încercând să facî tancul inoperabil.

Un grup de soldați ruși s-a dus la casa lui Igor Yermakov pe 2 martie.

„Au spart geamul aici și apoi au început să tragă în uși”, își amintește soția lui Igor, Tatiana. „Doi dintre ei au intrat pe fereastră, apoi încă doi au intrat pe uşă. I-au spus [lui Igor]: „Ești căutat de comandant”.

„L-au scos afară și nu l-am mai văzut niciodată”.

Abia după două zile, ea a aflat adevărul. Pe 4 martie, un soldat a venit la Tatiana și i-a spus: „Du-te și uită-te, nu este soțul tău lângă transformator?”

Tatiana a alergat acolo. L-a găsit pe Igor împușcat mort cu mâinile legate la spate. „Nu mai avea față”.

În aceeași zi în care Tatiana a găsit cadavrul soțului ei, soldații au venit la casa familiei Ișcenko și l-au luat pe Anton, în vârstă de 23 de ani. Câteva zile mai târziu, trupul său a fost găsit în sat, având răni de gloanțe și alte semne de violență.

Familia lui încă nu știe de ce a fost luat.

La o săptămână după uciderea lui Igor Yermakov și dispariția lui Anton Ișcenko, pe 12 martie, doi vechi prieteni, Vadim Ganiuk și Vitali Kibukevici, au fost împușcați pe strada Sloboda, unde locuiau unul lângă celălalt.

Un vecin, Yuri, privea de la fereastra lui.

Natalia Simoroz, o vânzătoare de la magazinul local, a mers cu rudele lui Vitali să le ceară soldaților ruși permisiunea de a-i îngropa pe bărbați.

Unul dintre ei a răspuns: „Vrei să te îngropăm împreună cu ei?”

Natalia recunoaște acel bărbat din fotografii: este Dmitri Danilov, în vârstă de 21 de ani.

Două zile mai târziu, femeile și un vecin au reușit să-i îngroape pe Ganiuk și Kibukevich în curțile caselor lor. Bărbații au fost exhumați și reîngropați abia după plecarea trupelor ruse.

„Au ucis trei persoane într-o jumătate de oră în acea zi”, spune Vitali Cerkasov, membru al apărării teritoriale locale.

Al treilea, potrivit șefului satului Anatoli Kibukevici, a fost Ruslan Yaremciuk, în vârstă de 47 de ani. Locuia pe strada Sloboda, la câteva case distanță de ceilalți doi bărbați uciși.

Ruslan a lucrat în construcții, iar în ultimii ani a devenit interesat de fotografie și video.

„Tocmai a filmat tot ce a văzut”, spune fiica sa Yaroslava. „Presupunem că de aceea l-au împușcat: au crezut că filmează și transmite [informații despre] mișcarea trupelor ruse.”

În următoarele câteva zile, mai mulți soldați ruși s-au lăudat că au ucis trei persoane pe strada Sloboda, potrivit localnicilor.

Pensionarii spun că cel mai lăudăros soldat a fost același „roșcat” Daniil Frolkin. Îl recunosc imediat în fotografii.

„Lunetistul” Danilov neagă crimele

Doi dintre cei patru soldați ruși au fost de acord să vorbească, după ce au fost găsiți. Primul interviu a fost cu Dmitri Danilov, cunoscut și sub numele de „Lunetist”.

„De unde ai aceste fotografii?” întreabă el după ce a văzut imaginile de pe telefonul soților Udod. „Nici măcar eu nu le am.”

În ianuarie 2022, unitatea lui Danilov a fost trimisă în Belarus „pentru exerciții”. Mulți bănuiau deja că ar putea fi trimiși în Ucraina, a spus el. Apoi „operațiunea militară specială” a fost anunțată oficial în februarie.

„Au spus că vom intra pentru trei zile de „intimidare”, spune Danilov. „Începuse o operațiune specială, Luhansk și Donețk vor fi acum recunoscute ca republici populare, vor fi încorporate în Federația Rusă și apoi veți pleca.”, a spus soldatul rus.

În conformitate cu presupusa durată a misiunii, el și unitatea sa au primit provizii pentru doar trei zile.

„Nu a existat nicio oportunitate de a spăla rufe. Practic, a trebuit să ne schimbăm hainele, să căutăm ceva mai mult sau mai puțin la dimensiunea potrivită.”

Danilov spune că lui și colegilor săi li s-a spus că ar trebui să realizeze „eliberarea Ucrainei de naziști”.

În timpul ocupației din Andriivka, Danilov și colegii săi militari au fost angajați într-o „căutare constantă de oameni care dădeau coordonatele [rușilor] [armatei ucrainene]”.

Când a fost întrebat ce s-a întâmplat cu acești oameni în continuare, el spune: „Din câte știu eu, au fost luați prizonieri, după care au fost predați autorităților superioare – atât. Au fost interogați într-un mod normal și apoi au fost dați înapoi prin schimbul de prizonieri de război.”

Danilov spune că nu a fost implicat în niciun asasinat de civili în Andriivka și nu știe nimic despre cei care au fost uciși acolo. Dar cei mai mulți dintre colegii săi soldați au fost nemulțumiți de misiunea lor, spune el.

„Nu au existat detalii”, spune el.

Danilov spune că a renunțat la armată imediat ce a ajuns acasă din Ucraina.

„Pe de o parte, a fost corect să ne implicăm, pe de altă parte, nu a fost”, spune Danilov despre invazie. „Nu sunt încântat, dar nu pot spune că am o atitudine negativă. Nimeni nu este prea încântat de asta. 99 la sută din știri sunt minciuni: la televizor, în ziare, peste tot. Puțini oameni spun adevărul. Doar cei care au ieșit de acolo știu, dar puțini pot vorbi despre asta, pentru că cei mai mulți au semnat [acorduri de confidențialitate]. Și [majoritatea] vrea să uite totul, ca un coșmar.”

Totuși, înainte de încheierea interviului, Danilov îi cere unui reporter să-i trimită fotografiile de pe telefonul furat – „pentru amintiri”.

Daniil Andreevich Frolkin mărturisește crimele în direct prin videochat

Daniil Frolkin, următorul soldat rus sunat de către reporterii, spune că a fost trimis să facă „exerciții” în Belarus încă din 11 ianuarie. El spune că nu a primit nicio pregătire specială și a aflat că se îndrepta spre Ucraina în seara dinaintea invaziei.

După invazie, spune Frolkin, mulți dintre colegii săi soldați au încercat să renunțe, dar nimeni nu a avut voie.

„Băieții s-au dus la comandantul de brigadă [Azatbek Omurbekov], dar el a început să strige la ei, umilindu-i: „O să pun să fiți împușcați pentru că nu doriți să intrați în luptă”. Operațiunea specială ar trebui să fie ceva voluntar. Dar am fost forțați să facem asta, „voluntar/forțat”,” spune el.

„Băieții s-au dus la comandantul de brigadă [Azatbek Omurbekov], dar el a început să strige la ei, umilindu-i: „Vă pun să vă împușcați pentru că nu doriți să intrați în luptă”. Operațiunea specială ar trebui să fie ceva voluntar. Dar am fost forțați să facem asta, „voluntar/forțat”,” spune el.

Întrebat despre jafuri, Frolkin spune că el și tovarășii săi au luat doar „o grămadă de porcării” din casele oamenilor: o sticlă de vin sau bere, un grătar și mâncare. El spune că nu a luat medaliile din al Doilea Război Mondial din casa lui Danilenko. „Am venit, am făcut o fotografie și am pus medaliile înapoi”, spune el.

Cu toate acestea, el nu neagă că au avut loc jafuri. Îl numește pe un colonel Viaceeslav Klobukov, adjunct al comandantului responsabil de logistică, drept un hoț deosebit de entuziast, care ar fi furat frigidere, haine și încălțăminte sport din magazine și au fost scoase camioane întregi de lucruri furate în Belarus.

În iunie, Biroul Procurorului General al Ucrainei a anunțat că îl suspectează pe Frolkin că a încălcat legile războiului. În special, procuratura a spus că militarul ar putea fi vinovat de uciderea unui civil în Andriivka, furtul unei mașini de la un alt sătean și furtul de medalii sovietice și ucrainene de la un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial.

În iulie, Slidstvo.Info a publicat o investigație în care a raportat că un locuitor din Andriivka pe nume Vasily a folosit fotografiile de pe telefonul lui Udod pentru a-l identifica pe Frolkin drept ucigașul lui Igor Yermakov, al cărui cadavru fusese găsit lângă transformator după incidentul cu tancul rusesc.

În primul său interviu cu reporterii, Frolkin neagă orice implicare în vreo crimă din Andriivka.

Dar câteva ore mai târziu, ia din nou legătura, cerând de data aceasta să vorbească prin videochat. Fumând o țigară și privind direct în cameră, face o mărturisire uluitoare:

  • „Eu, soldat al unității militare 51460, caporal de gardă Daniil Andreevich Frolkin, mărturisesc toate crimele pe care le-am comis în Andriivka, împușcarea civililor, furtul de la civili, confiscarea telefoanelor lor și faptul că comandanților noștri nu le pasă de luptătorii noștri, toată infanteria din prima linie.”

El a continuat să acuze mai mulți ofițeri.

  • „Și după aceasta aș dori să spun: Luați măsuri pentru a pedepsi comandanții: colonelul de gardă Azatbek Omurbekov, locotenent-colonelul de gardă [Serghei] Dmitrenko, comandantul adjunct al brigăzii noastre pentru logistică și aprovizionare, colonelul [Viacheslav] Klobukov și șeful serviciilor de informații Locotenent colonel [Denis] Romanenko. Era responsabil de unitatea de recunoaștere, care a făcut o treabă proastă în efectuarea de recunoașteri și i-a condus pe oamenii noștri la moarte. De asemenea, adjunctul comandantului de brigadă, locotenent-colonelul [Andrei] Prokurat a dat ordin să împuște oamenii.”

Întrebat ce au făcut comandanții unității sale, Frolkin spune că „nu consideră soldații obișnuiți oameni”.

El spune că Omurbekov a transmis informații false comandamentului superior despre succesele inexistente ale brigăzii. În timpul întregii ocupații din Andriiivka, spune el, Omurbekov „stătea în subsolul școlii”, unde se afla sediul.

„Am încercat să explicăm acestei comenzi că nu vom mai trece la ofensivă”, își amintește Frolkin. „[După aceea] Omurbekov a început să-i bată pe băieți, de parcă ar fi fost slabi…. L-a lovit pe unul dintre ei în față cu tocul unei arme, i-a pus un pistol în fruntea altuia și i-a spus: „O să te împușc și nu mi se va întâmpla nimic”.

Întrebat ce a vrut să spună prin „împușcare de civili”, Frolkin explică că într-o zi din martie, comandanții i-au cerut lui și altor câțiva soldați să-i însoțească pentru a percheziționa casele a trei rezidenți locali.

„Aveau o grămadă de bani la ei: grivne, dolari, tot felul. Locotenent-colonelul care era cu noi, [Andrei] Prokurat, a luat banii și ne-a dat restul — acte, telefoane — și a zis: „Omorâți-iafară.” Gata, m-am dus și am omorât unul dintre ei”.

Judecând după circumstanțele pe care Frolkin și le amintește, bărbatul pe care l-a ucis în acea zi a fost aproape sigur Yaremciuk, tatăl a patru copii care iubea fotografia. Frolkin nu-l recunoaște pe Yaremciuk dintr-o fotografie prezentată de un reporter, dar admite că sunt multe lucruri pe care le-ar fi uitat din șoc.

Mai târziu, când îi arată fotografia unui coleg care a participat și el la misiune, soldatul îl identifică pe Yaremciuk drept bărbatul împușcat de Frolkin.

Frolkin insistă că a făcut-o doar pentru că victima lui dădea la coordonatele armatei ruse ucrainenilor.

  • „Înțeleg că răzbunarea este un lucru nenorocit, dar mă răzbunam și știam ce fac”, spune el.
  • „Ne-a spus: „Sunt civil, locuiesc aici.” Apoi a venit în fugă un câine și ai putut vedea că câinele era din curtea asta și a început să latre la el. I-am spus „Spune adevărul, cățea, te împușcăm acum”.
  • „El spune: „Am venit de la Kiev alaltăieri, mi-au cerut să trimit coordonatele coloanei.” L-am scos din casă. Am găsit carcase de obuze la el. … Îi spun să meargă înainte. El merge înainte. Îi spun „în genunchi”. Și eu doar îl împușc în cap. Apoi am tremurat mult timp. Am ucis unul, dar am vrut să salvez cât mai mulți oameni am putut.”

Această investigație a fost publicată inițial în rusă de IStories. A fost tradusă și adaptată pentru OCCRP de Ilya Lozovsky.

Etichete:

Distribuie articolul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on pinterest
Articole similare
Articole populare

Newsletter

Rămai la curent cu cele mai importante știri ale momentului.